Mi-era dor de obiceiul scrisului dimineata. Saptamana asta a fost ceva dupa care am tanjit prinsa fiind cu lucrul-ultima suta de metri la proiectele EcoMarathon 2012 si Hospice Casa Sperantei, plus multe margele cu vise intime, personale, plus viata sociala,
Fundatia Chance for Life te invita luni, 5 martie, ora 18.30 la YPC Café la un atelier despre cum sa… prindem visele. Vei invata alaturi de tinerii de la fundatie cum sa creezi un dream catcher, cum a aparut acesta, veti vorbi despre vise
Împreună cu doi prieteni, am organizat un concert la mişto. Cel puţin aşa ne doream să fie. N-am crezut niciodată că va lua amploarea pe care a luat-o. Am făcut un afiş pe care am scris mare: “Concertul de lansare a trupei Virgineii”.
A se vedea mai jos cum arata o discutie intre fete si femei. Mai multe fete si mai multe femei iar declaratiile sunt combinate in asa fel incat nimeni sa nu se recunoasca nici macar putin. O discutie probabila intre toate fetele din lume, dupa ce am
Are si cireasa acasa la ea un pat, ca toti oamenii si toate fructele care se respecta. Atunci cand l-am comandat eram proaspat iesita din casnicia cu inginerul fara inima. Cu parul zburlit si inima impietrita, nu am putut lua decizia corecta. Tot ce
Vazusem pe net o chestie la un moment dat, chestie care mi-a provocat o problema existentiala de care nu mai scap. Minunea respectiva spunea ceva de genul: nu cumva atunci cand dormim ne teleportam intr-un univers paralel si visele reprezinta, de fapt,...
[...] Aici se scoală Fernando Vidal Olmos de la argentinianul La Nacion. Figură de păsăroi cinic, în negru din cap pînă-n picioare. Şubredă speculaţie, zice el cu un rînjet deplasat. Păi, dacă Dumnezeu este atotputernic, e
Pentru ca le-am visat azi-noapte. Long time no see. Ar cam fi vremea sa mai pun si eu mina pe o carte, nu? O trefla. O pica. Un fara atu. Pas. Doi fara atu. Pas. Pas. Pas.