Nu stiu, poate e ceva de invatat si din toate aceste "oglinzi sparte" pe care altii mi le pun la dispozitie... Din reflexii sau imagini distorsionate, trecute prin diverse filtre temporale, imbatranite, prafuite, rupte-n bucati si realcatuite
E ciudat cat de adanca poate fi tristetea care te cuprinde uneori noaptea tarziu.* E ca o fantana cascata dintrodata-n cer din care somnambulii si insomniacii se adapa intre ei. O sete ce vine odata cu nevoia brusca de a lua o ultima gura de
* berea de la miezul noptii * shaorma la ore mult dupa miezul noptii * nihilismul lui palahniuk cand tocmai ai trecut prin momente complicate * renuntarea la masa de pranz pentru savoarea unui covrig frugal si a sfintei cafele din miezul zilei. * aglomeratia
Ascultandu-i pe elevii scolii de blog motivandu-si prezenta la cursurile noastre sau dorinta de a-si face un blog am sesizat recurenta unui motiv destul de ambiguu definit, sau cu o plaja de acoperire destul de larga: dezvoltarea personala. L-am intalnit
Am inteles; normalitatea e atunci cand zona mea de confort si spatiul tau personal se suprapun perfect - sau nu se intersecteaza. altfel, orice intruziune precara provoaca doar anomalii si convulsii colaterale. e clar.
orice s-ar zice, anii astia n-or trecut usor... si, de bine, de rau, locul asta a devenit parte consistenta din mine. nu e cea mai reusita parte, nici cea mai interesanta, desi am incercat sa-l fac cat mai diversificat si mai eclectic cu putinta, nu
daca raspundeti mai bine la stimuli vizuali recomand versiunea video de la finalul textului. Stiti povestea cu omida si fluturele? E cam asa. Era odata o omida. Sau, daca vreti, un omid. N-are importanta genul. Si omida asta era deosebit de singura
Probabil il stiti pe Kirby Ferguson. Sau macar scurtele sale montaje (vizionabile aici) in care demonstreaza cum tot ceea ce ne inconjoara este "remix", tragandu-si seva din idei mai vechi, idei transformate, combinate via ingenioziatea spiritului
prima oara in multi ani cand am avut un concediu atat de lung si nici un plan pentru el. l-am irosit aproape in intregime. timp pierdut sau castigat? habar n-am. practic n-am stiut in nici una din zile ce voi face in urmatoarea. fie c-am zacut in casa
file de jurnal, 27 decembrie 2010 ...Nu mai stiu nimic. Nici n-am stiut vreodata mai multe decat mi-a fost ingaduit. Nu stiu ce asteptari am de la ea. Nu stiu ce vrea ea pana la urma de la mine. Poate nimic. Nu stiu cum am ajuns atat de receptiv la cele
principala mea trăsătură – de a fi disponibilcalitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat – generozitatecalitatea pe care o prefer la o femeie – indulgenţăce preţuiesc mai mult la prietenii mei – faptul
foto source Stim foarte bine care a fost eroarea lui Icar. A zburat prea aproape de soare si aripile i s-au topit. Asta l-a costat viata. Dar stim oare care i-au fost gandurile in acele ultime clipe? Oare si-a regretat nesabuinta asa cum am fi inclinati
Oscar Wilde spunea ca “oamenii strică fiecare clipă de romantism prin încercarea de a o face să dureze pentru totdeauna.” Altfel spus, e mai bine ca romantismul sa fie un lucru scurt si accidental decat unul cauzal